„Compoziție 3” o placă de ceramică glazurată, ce face parte din Colecția de artă decorativă europeană a Muzeului de Artă Tulcea, este expusă în cadrul expoziției temporare dedicate lui Eugen Ispir.
”Puțini își mai aduc aminte de Eugen Ispir, un important pictor român dar și scriitor, născut pe meleagurile nemțene în prima parte a secolului trecut.A făcut studiile primare la școala din sat iar cele gimnaziale la Târgu Neamț. Absolvă apoi Școala normală “M. Eminescu” din Botoșani și Academia de arte frumoase din Iași, la clasa profesorului Ștefan Dumitrescu. Își susține licența, în 1935, apoi este profesor de desen la mai multe școli din București și Giurgiu.
Debutează, în anul 1932, cu articole și caricaturi la “Cuvântul liber”, dar colaborează și la alte publicații precum Curajul , Veghea, Naționalul Nou, Ogorul, Cuvântul Românesc, Porunca Vremii, Viața literară, Sfarmă Piatră, România, Curentul, Frontul, Neamul Românesc, De strajă ș. a. Și-a completat studiile artistice la Paris și Veneția, în anii 1937-1938. A expus la Salonul oficial al României (1932-1939), a avut expoziții personale la Botoșani, Piatra Neamț, Sala Mozart, Sala Dalles. În anul 1932 a fost inspector în Ministerul artelor, iar după începerea războiului devine pictor de război. A îndeplinit și după 1944 funcții de răspundere în Ministerul Artelor. S-a remarcat ca “un pictor laborios prin picturi în ulei și tempera, apropiat de maniera fovistă: culori vii, spontane, contrastante, subiectiv interpretate”, cum scria criticul de artă Mircea Deac, în “Lexiconul critic și documentar”.
Eugen Ispir a publicat cărțile “Zdroboleanca” (roman), la Editura Cugetarea, în 1932, și “Străjerul din Cuibul doi”, în 1935. Unele articole ale lui Eugen Ispir au fost publicate sub pseudonul Eftimie Isochie. Pictorul a murit, în 1974, la București.” (Nicolae SAVA)
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale ”Gavrilă Simion” Tulcea
Sursa: Realitatea de Tulcea