„Compoziție 3” o placă de ceramică glazurată, ce face parte din Colecția de artă decorativă europeană a Muzeului de Artă Tulcea, este expusă în cadrul expoziției temporare dedicate lui Eugen Ispir.
”Puţini îşi mai aduc aminte de Eugen Ispir, un important pictor român dar şi scriitor, născut pe meleagurile nemţene în prima parte a secolului trecut.A făcut studiile primare la şcoala din sat iar cele gimnaziale la Târgu Neamţ. Absolvă apoi Şcoala normală “M. Eminescu” din Botoşani şi Academia de arte frumoase din Iaşi, la clasa profesorului Ştefan Dumitrescu. Îşi susţine licenţa, în 1935, apoi este profesor de desen la mai multe şcoli din Bucureşti şi Giurgiu.
Debutează, în anul 1932, cu articole şi caricaturi la “Cuvântul liber”, dar colaborează şi la alte publicaţii precum Curajul , Veghea, Naţionalul Nou, Ogorul, Cuvântul Românesc, Porunca Vremii, Viaţa literară, Sfarmă Piatră, România, Curentul, Frontul, Neamul Românesc, De strajă ş. a. Şi-a completat studiile artistice la Paris şi Veneţia, în anii 1937-1938. A expus la Salonul oficial al României (1932-1939), a avut expoziţii personale la Botoşani, Piatra Neamţ, Sala Mozart, Sala Dalles. În anul 1932 a fost inspector în Ministerul artelor, iar după începerea războiului devine pictor de război. A îndeplinit şi după 1944 funcţii de răspundere în Ministerul Artelor. S-a remarcat ca “un pictor laborios prin picturi în ulei şi tempera, apropiat de maniera fovistă: culori vii, spontane, contrastante, subiectiv interpretate”, cum scria criticul de artă Mircea Deac, în “Lexiconul critic şi documentar”.
Eugen Ispir a publicat cărţile “Zdroboleanca” (roman), la Editura Cugetarea, în 1932, şi “Străjerul din Cuibul doi”, în 1935. Unele articole ale lui Eugen Ispir au fost publicate sub pseudonul Eftimie Isochie. Pictorul a murit, în 1974, la Bucureşti.” (Nicolae SAVA)
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale ”Gavrilă Simion” Tulcea
Sursa: Realitatea de Tulcea
