Conform tradiției, aici s-a adăpostit Sfântul Apostol Andrei, fiind considerată primul lăcaș de cult de pe teritoriul țării noastre și poarta de pătrundere a creștinismului pe teritoriul României.
Conform tradiției, aici s-a adăpostit Sfântul Apostol Andrei, fiind considerată primul lăcaș de cult de pe teritoriul țării noastre și poarta de pătrundere a creștinismului pe teritoriul României.
I-a botezat în apa unuia din izvoarele care curge lângă peșteră (pârâul Cuzgun), după care au fost hirotoniți ca preoți creștini. Izvoarele se văd și astăzi, iar localnicii și pelerinii le consideră izvoarele cu apa cea mai bună din tot cuprinsul Dobrogei. Acest loc de rugăciune și viețuire duhovnicească a devenit o adevărată vatră monahală, cunoscută bine în zonă, așa cum demonstrează toponimia locului. Pădurea care adăpostea sihăstria s-a numit în popor sfântă, iar valea din împrejurimi Valea Călugărilor.
În primăvara anului 1943, peștera și izvoarele au fost redescoperite de preotul Constantin Lembrău, împreună cu Jean Dinu, teolog și jurist cu studii la Sorbona. În același an s-au început lucrările de amenajare a peșterii și a incintei. La intrarea în peșteră s-a ridicat o fațadă din zid de piatră tencuită în exterior, iar în fața peșterii s-a amenajat un platou pentru slujbe. La 30 iulie 1944, Episcopul Chesarie Păunescu a sfințit locul, redându-l cultului, redevenind loc de închinare și de rugăciune, așa cum a fost în decursul vremurilor.
Greutățile războiului au dus însă, încetul cu încetul, la uitarea peșterii și la intrarea ei în ruină. Starea ei de degradare s-a accentuat odată cu desființarea forțată a Episcopiei de Constanța, în anul 1948, și transferarea Episcopului Chesarie și a administrației eparhiale la Galați.
Abia în cursul anilor 1986-1989, prin grija arhiereului Lucian Florea, pe atunci vicar episcopal la Galați, au fost curățate intrarea și interiorul peșterii. Turla de piatră a fost înălțată până la 1 m deasupra pământului, ca să nu intre în peșteră apa ce se scurgea de pe deal.
În vara anului 1990, doi viețuitori de la mănăstirea Sihăstria, ieromonahul Victor Ghindăoanu și monahul Nicodim Dincă, care era de fel din partea locului, din satul Zorile, au sosit în Dobrogea cu gândul de a reface vechea vatră monahală. S-au ridicat chilii, un paraclis, iar la 17 octombrie 1993 s-a pus piatra de temelie a bisericii mari. Tot atunci s-a turnat fundația noului paraclis.
În primăvara anului 1994, Arhiepiscopia Tomisului a hotărât ca Sf. Andrei să fie socotit ocrotitorul Dobrogei.
Între 1998-2002 au fost executate lucrările de construcție la biserica mare, o adevărată catedrală împodobită la exterior cu mozaicuri impresionante și la interior pardosită cu marmură, iar în anul 2006, biserica a fost sfințită de către IPS Teodosie Petrescu.
În acest sfânt lăcaș se păstrează o părticică din moaștele Sfântului Apostol Andrei, adusă din Grecia.
Distribuie articolul
Urmărește știrile Realitatea de Tulcea și pe Google News