Potrivit ultimului recensământ, în România există mai multe localități care au trecut printr-o depopulare masivă sau care au dispărut pur și simplu. Lucrul acesta se întâmplă însă numai în teorie, căci în practică ele nu au fost niciodată desființate printr-un act normativ, potrivit Fanatik.ro. Astfel că România are astăzi sate în care mai există doar case părăsite și dărăpănate, așezări fantomă poziționate pe fundul unor lacuri, sau așezări mutate în componența altor localități vecine, dar care și-au păstrat totuși denumirea.
Un prim exemplu de localitate care nu mai există este Alexandru Ioan Cuza din județul Călărași. Potrivit ultimului recensământ, din 2011, aici nu mai trăia nimeni acum 11 ani. Satul nu mai are gospodării sau drum de acces și a ajuns un teren viran. În zonă ar mai fi doar o fermă și câteva depozite. Ferma a preluat numele de Alexandru Ioan Cuza și codul poștal, dar fiind o unitate zootehnică, nu poate fi considerată localitate.
Teren viran a ajuns și satul Arțari din Suceava. În perioada comunistă, locuitorii satului care se afla în mijlocul unui câmp, au fost mutaţi cu forţa în zonele populate, pentru ca acolo să se poată face agricultură. Însă una dintre familii, care avea 12 copii, a fost lăsată la Arţari. Copiii au crescut și au plecat pe rând spre orașe. La câțiva kilometri se află comuna Adâncata, iar primăria de acolo atestă că unitatea administrativă ce conținea și satul Arțari a fost desființată în anul 1968.
O altă situație este la Geamăna, județul Alba. Satul a fost pur și simplu înghițit de o haldă de steril, produsă de exploatările de cupru de la Roșia Poieni, începute în perioada comunismului. În acest moment în Geamăna se mai pot observa acoperișul și turla bisericii.
Iar nu mai puțin de 22 de sate se află acum sub apele lacului de acumulare din Bicaz. Aproape douăzeci de mii de oameni au fost strămutați de regimul comunist.
