Ramadan, luna sfântă a musulmanilor. începe pe 23 martie și se încheie pe 21 aprilie.  Timp de o lună, credincioşii islamici vor ţine post negru din zori de zi până după apusul soarelui, în cadrul unui ritual străvechi de purificare.

 Ramadanul este a noua lună a calendarului lunar musulman, o perioadă de post, binecuvântări și rugăciuni pentru a comemora revelarea Coranului către Profetul Mahomed și este unul dintre cei 5 piloni ai Islamului. Este o perioadă în care milioane de musulmani se abțin de la a mânca în timpul zilei, ca un act de sacrificiu care le amintește de provocările cu care se confruntă zilnic cei săraci.

În această perioadă, mesele zilnice sunt limitate la două, prima dintre ele se numește iftar, care este momentul ruperii postului Ramadanului care are loc imediat după apusul soarelui. Momentul celei de-a doua mese – „sohour” – este variabil în funcție de preferințele personale, dar, în general, este amânat cât mai mult posibil până chiar înainte de răsăritul soarelui. Între iftar și sohour, oamenii au voie să mănânce și să bea cu generozitate.

Musulmanii sunt totodată îndemnaţi să ofere pomeni celor săraci („zakat”/„sadaqa”).

Ramadanul se va încheia prin Aid al-Fitr, „sărbătoarea ruperii postului”.

În perioada otomană acestea erau organizate de către oamenii de stat și cei bogați pentru cei săraci. Toți cei ce se așezau la mesele de iftar erau considerați „oaspeții Creatorului”. La plecarea oaspeților ce răspundeau la invitația celui care organiza o masă de iftar, acesta le oferea invitaților fie bani, fie cadouri speciale în mici săculețe de catifea. Acestea au fost numite „chirii ale dinților” datorită unei semnificații aparte, prin aceste cadouri cel ce organizase masa de iftar le spunea invitaților că „V-ați obosit să veniți, v-ați obosit dinții și prin urmare m-ați ajutat să fac o faptă bună, fie ca acest cadou să reprezinte chiria dinților voștri”.

De fapt, „chiria dinților” este privită ca un fel de ajutor, prin care bogații îi ajutau pe cei săraci fără însă a le aduce atingere demnității. Această tradiție este continuată până în zilele noastre însă sub alte forme.”

 

Sursa foto Yunus Emre Enstitüsü Constanta

Sursa: Realitatea de Constanta