Institutul GOLD a publicat un prim raport prin care este analizată starea internă a PSD și posibilii candidați la prezidențiale.
Iată ce se arată în raportul Institutului Gold, publicat de solidnews.ro, despre starea internă a PSD:
„1.Evoluția recentă
În cursul anului 2022 evoluția PSD a fost liniară, fără fluctuații majore la nivelul suportului public, ca urmare a consolidării coeziunii interne și a bunei administrări a comunicării publice. Prezența la guvernare, dar fără asumarea coordonării simbolice a acesteia, a oferit PSD posibilitatea de a alimenta cu fonduri guvernamentale administrațiile locale pe care le are în coordonare, respectiv a scutit partidul de acumularea unui pasiv negativ major la nivelul percepției publice. Guvernarea alături de PNL, de tip ’’copilot’’, a asigurat PSD și neutralizarea principalului critic, în persoana președintelui Klaus Iohannis, iar regizarea atacurilor reciproce cu peneliștii, operată începând cu primăvara lui 2022, a funcționat tot în avantajul de percepție al pesediștilor. Spre finalul anului trecut, printr-o decizie intempestivă și nergumentată public, Klaus Iohannis a încercat să dinamiteze parcursul PSD prin eliminarea din Guvern a ministrului apărării Vasile Dîncu. Folosind o tehnică non-reactivă, specifică sporturilor de contact de tip judo sau aikido, PSD a reușit să diminueze impactul public al loviturii, dar astfel s-a obținut totuși proiectarea unui viitor pol de dizidență internă în partid, ce se va construi în jurul fostului ministru clujean. Apariția asumată a lui Mircea Geoană în jocul politic intern este un alt element destabilizant, dar exterior partidului, ce-a început să-i testeze anduranța sub spectrul unei viitoare candidaturi la prezidențiale, sugerată ca fiind sprijinită de către SUA (de la nivelul Pentagonului), deci funcționând în mod implicit ca mijloc de presiune puternică asupra deciziei PSD.
2. Starea internă actuală
Din punct de vedere al percepției publice, PSD apare ca fiind partidul cu cele mai puține probleme de coeziune internă, iar acest lucru se datorează experienței politice semnificative a liderilor naționali și județeni, ce-au învățat să-și administreze disensiunile conjuncturale într-un mod colocvial-discret. Lupta inerentă între pesediști pentru putere și influență asupra acțiunilor guvernamentale, împreună cu interesele implicării în deciziile interne de partid ale grupărilor din serviciile secrete (SRI, SPP, SIE, DGIA) sau ale nou apărutei ‘’Divizia Rezerviștilor’’ (Divizia R), au generat apariția a trei tabere în PSD, ce-și dispută autoritatea în conclavurile interne, departe însă (deocamdată) de percepția publică.
Tabăra dominantă este condusă de către Marcel Ciolacu care, beneficiind de autoritatea publică a președintelui de partid, necontestată în mod tradițional în PSD, își impune în mod fluid deciziile interne sau pe cele privitoare la guvernare. Relația consolidată pe care Ciolacu o are cu liderii actuali ai PNL și UDMR, plus sprijinul explicit din partea unor șefi de servicii secrete, respectiv suportul mass-media generat prin contractele partidului, îi asigură liniștea pentru moment liderului PSD. În același timp însă, tocmai din colaborarea privilegiată cu Hunor Kelemen și UDMR apar și vulnerabilități serioase pentru Ciolacu, atât la nivelul relaționării cu PNL, nemulțumit de acest clește pesedisto-udemerist în care se vede prins, dar și în interiorul PSD, unde nemulțumiții au priceput că liderul partidului folosește jocul cu UDMR ca scuză pentru neîndeplinirea unor deziderate ale lor.
A doua tabără îi are la conducere pe primvice-președintele Gabriela Firea și pe secretarul general Paul Stănescu, care încearcă să acumuleze mai multă influență la nivelul organizațiilor locale, poziționându-se deocamdată ca un rezervor tăcut de dizidență, pentru cei ce se consideră nedreptățiți de hotărârile lui Marcel Ciolacu. Această tabără se bazează și pe sprijinul unor foști sau actuali adjuncți din SRI, respectiv pe cel al șefului SPP, ce sprijină astfel o mișcare de dizidență de care e interesat Klaus Iohannis.
A treia tabără s-a constituit recent, în jurul lui Vasile Dîncu, președintele Consiliului Național al PSD, și se vrea remarcată și consolidată în baza mesajului public de tip anti-Iohannis. În această tabără se distinge și prezența meteorică a primvice-președintelui Sorin Grindeanu, care baleiază în mod conjunctural, venind din echipa Ciolacu. Această tabără beneficiază de sprijinul consistent al Diviziei R, cu George Maior și Florian Coldea incluși, dar și al unor șefi operativi din serviciile secrete, care-și fac astfel obișnuitul joc de dizidență față de directorii civili, dar acest sprijin pare că este condiționat de un viitor scop de sciziune a PSD, de care cei enumerați anterior sunt interesați, pentru favorizarea unei alte construcții politice comune, compusă din USR, Reper, Forța Dreptei.
3. Candidații la prezidențiale
Există azi trei candidați asumați cu profil și potențial de tip prezidențial în PSD, Marcel Ciolacu, Gabriela Firea, Vasile Dîncu, respectiv unul cu statut de rezervă, în persoana lui Mihai Tudose (Alexandru Rafila pare că și-a pierdut relevanța, din acest punct de vedere). Media scorurilor cercetărilor sociologice publice sau interne o indică azi pe Gabriela Firea ca lider la capitolul încredere publică, acțiunile și măsurile operate din poziția de ministru al familiei și tineretului fiind dedicate în mod vizibil consolidării acestei poziții. Marcel Ciolacu își dispută locul secund cu Vasile Dîncu care, după o involuție generată de administrarea relativ confuză și nepopulară a portofoliului Apărării, a fost propulsat chiar de acțiunea lui Iohannis împotriva sa. Dîncu a înțeles acest lucru, iar prin criticile acide și ritmice la adresa președintelui, vrea să fructicifice acest culoar care i s-a oferit în mod conjunctural. Mihai Tudose își asumă deocamdată în mod înțelept postura de rezervă, situându-se la un nivel de încredere publică consistent, pe care-l va putea folosi ca bază de evoluție ascendentă dacă i se va oferi prilejul. Mircea Geoană reprezintă o candidatură neasumată de către PSD, scorul său de încredere pentru publicul PSD fiind situat azi sub al celor patru enumerați mai sus. Geoană și-a construit însă în ultimul an o structură de sprijin ce e compusă din personalități din mediile academice sau de afaceri, chiar foști lideri locali ai PSD și, bazându-se și pe suportul aproape explicit al americanilor, venit în siajul funcției pe care o are în NATO, speră să poată întoarce în favoarea sa decizia de nominalizare din partea PSD, fără de care candidatura sa va fi cotată la un nivel irelevant.
Evoluția competiției interne între cei menționați îl indică azi ca protagonist pe Vasile Dîncu care, pe lângă statutul consolidat de intelectual, ce n-a fost avariat de mandatul la MAPN, mai are și beneficiul poziționării singulare anti-Iohannis, ce e previzibil că se va radicaliza. Gabriela Firea, deși e bine sprijinită de la nivelul secretarului general Paul Stănescu, va pierde din viteză în urma unor deja anunțate (pe surse) scandaluri ce-o vor ajunge din urmă și vor avea incidență la Parchete, la care se vor adăuga avatarurile frontului deschis cu Nicușor Dan și puternicii săi sprijinitori. Marcel Ciolacu este încorsetat chiar de pozițiile sale de președinte de partid și lider al Coaliției de guvernare, iar dacă vrea să-și lărgească baza de susținere publică va trebui să recurgă la poziționări de tipul suspendării lui Iohannis sau acțiuni explicite împotriva exceselor Factorului Extern, ce sunt posibile, dar inabordabile pentru el, cel puțin pentru moment. Mircea Geoană poate căpăta și el mai multă relevanță, generată tocmai prin fructificarea afirmației lui Ciolacu referitoare la un candidat PSD din afara partidului, dar soarta lui electorală este totuși total dependentă de soarta războiului din Ucraina și consolidarea sau nu a autorității geopolitice a americanilor în regiune.”
Iată textul în engleză:
The GOLD Institute will publish a series of reports with monthly and short-term rhythmicity, in case of significant events, regarding internal or external political environments. The data subject to the analysis are provided from public sources of information, internal sources from political parties, published or discrete research of some public opinion polling institutes (CURS, Sociopol, Avangarde, INSCOP, INSOMAR).
Internal status of parties and presidential candidates (PSD and PNL, February 2023)
PSD
1. Recent evolution during 2022 PSD evolution was linear, without major fluctuations in public support, as a result of strengthening internal cohesion and good administration of public communication. The presence in the government, but without taking on its symbolic coordination, offered the PSD the possibility to feed with government funds the local administrations it has in coordination, respectively it exempted the party from accumulating a major negative liability in the public perception. The governance with PNL, of the ‘co-pilot’ type, ensured the PSD and the neutralization of the main critic, in the person of President Klaus Iohannis, and the directing of the mutual attacks with the PNL-ists, operated from the spring of 2022, also worked to the advantage of the pessimists’ perception. Towards the end of last year, through an unintentional and publicly imposed decision, Klaus Iohannis tried to dynamize the PSD’s course by eliminating from the Government the Minister of Defense Vasile Dîncu. Using a non-reactive technique, specific to judo or aikido contact sports, PSD managed to diminish the public impact of the blow, but thus the design of a future pole of internal dissent in the party was obtained, which will be built around the former minister of Cluj. The appearance of Mircea Geoană in the internal political game is another destabilizing element, but outside the party, which has begun to test its endurance under the specter of a future presidential candidacy, suggested as being supported by the US (from the Pentagon level), thus functioning implicitly as a means of strong pressure on the PSD decision.
2. The current internal state
From the point of view of public perception, the PSD appears as the party with the least problems of internal cohesion, and this is due to the significant political experience of the national and county leaders, who have learned to administer their conjunctural dissensions in a colloquial-discrete way. The inherent struggle between the peasants for power and influence on the governmental actions, together with the interests of being involved in the internal party decisions of the secret services groups (SRI, SPP, SIE, DGIA) or of the newly emerged ” Reserve Division ” (Division R), have generated the emergence of three camps in the PSD, which dispute and contest each of their authority in private meetings, but far away from public perception (for now). The dominant camp is led by Marcel Ciolacu who, benefiting from the public authority of the party president, traditionally undisputed in the PSD, fluidly imposes his internal decisions or those regarding the government. The consolidated relationship that Ciolacu has with the current leaders of PNL and UDMR, plus the explicit support from some secret service heads, respectively the media support generated by the party contracts, assures the PSD leader for the moment. At the same time, however, precisely from the privileged collaboration with Hunor Kelemen and UDMR there are also serious vulnerabilities for Ciolacu, both in relation to PNL, dissatisfied with these PSD-UDMR pliers in which he is caught, but also inside the PSD, where the dissatisfied understand that the party leader uses the game with the UDMR to justify his failure to fulfill their wishes. The second camp is leading the first-time President Gabriela Firea and Secretary General Paul Stănescu, who are trying to accumulate more influence at the level of local organizations, positioning themselves for the moment as a silent reservoir of dissent, for those who consider themselves wronged by Marcel Ciola. This camp is also based on the support of former or current deputies from the SRI, respectively that of the SPP chief, who thus supports a dissent movement that Klaus Iohannis is interested in. The third camp was recently set up, around Vasile Dîncu, the president of the National Council of the PSD, and it is noticed and consolidated based on the anti-Iohannis public message. In this camp is distinguished the meteoric presence of PrimeVice-President Sorin Grindeanu, who sweeps in a conjunctural way, coming from the Ciolacu team. This camp benefits from the consistent support of the R division, with George Maior and Florian Coldea included, as well as some operative heads of the secret services, who thus make their usual dissent game against the civilian directors, but this support seems to be conditioned by a future purpose of the PSD’s split, in which the ones listed above are interested with the aim of constructing another common political allience, formed by USR, Reper, the Force of the Right.3
. Presidential candidates
Today there are three assumed candidates with a presidential profile and potential in PSD, Marcel Ciolacu, Gabriela Firea, Vasile Dîncu, respectively one with reserve status, in the person of Mihai Tudose (Alexandru Rafila seems to have lost his relevance, from this point of sight). The average scores of public or internal sociological research today indicate Gabriela Firea as the leader in the public trust chapter, the actions and measures operated from the position of Minister of Family and Youth being visibly dedicated to the consolidation of this position. Marcel Ciolacu disputes the second place with Vasile Dîncu who, after an involution generated by the relatively confused and unpopular administration of the Defense portfolio was propelled even by Iohannis’ action against him. Dîncu understood this, and through his acid and rhythmic criticisms of the president, he wants to make this corridor that was offered to him in a conjunctural way fruitful. Mihai Tudose wisely assumes the reserve position for the time being, standing at a consistent level of public trust, which he will be able to use as a basis for upward evolution if given the opportunity. Mircea Geoană represents a candidacy not assumed by the PSD, his trust score for the PSD public being today below the four listed above. However, in the last year, Geoana has built a support structure that is composed of personalities from the academic or business circles, even former local leaders of the PSD and, relying on the almost explicit support of the Americans, who came into office he has in NATO, he hopes to be able to turn in his favor the PSD’s nomination decision, without which his candidacy will be rated at an irrelevant level.
The evolution of the internal competition between those mentioned today points to Vasile Dîncu as the protagonist who, in addition to the consolidated status of an intellectual, which was not damaged by the mandate at MAPN, also has the benefit of the singular anti-Iohannis positioning, which is predictable to be radicalized. Gabriela Firea, although she is well supported at the level of Secretary General Paul Stănescu, will lose speed due to already announced (according to sources) scandals that will catch up with her and will affect the Public Prosecutor’s Office, to which the avatars of the front will be added open with Nicușor Dan and his strong supporters. Marcel Ciolacu is even constrained by his positions as party president and leader of the governing Coalition, and if he wants to widen his public support base, he will have to resort to positions such as the suspension of Iohannis or explicit actions against the excesses of the External Factor, which are possible, but unapproachable for him, at least for the time being. Mircea Geoană can also gain more relevance, generated precisely by the fruition of Ciolacu’s statement regarding a PSD candidate from outside the party, but his electoral fate is still totally dependent on the fate of the war in Ukraine and the consolidation or lack thereof of the geopolitical authority of the Americans in the region.
Sursa: Realitatea de Bucuresti
