Prețul energiei electrice în România și în sud-estul Europei este superior celui din Occident, ca urmare a creșterii costului gazelor naturale, a scăderii producției hidroelectrice și a restricțiilor de interconectare.
Piața europeană a energiei electrice traversează o perioadă de volatilitate accentuată, iar statele din sud-estul continentului înregistrează cele mai mari scumpiri. Conform datelor citate de Capital.gr, prețurile en gros din regiune au depășit nivelul piețelor vest-europene.
Joi, 16 octombrie 2026, prețul energiei electrice a atins 234,67 euro pe megawatt-oră (MWh) în Serbia, cu o creștere de 3% față de ziua anterioară. În Austria, cotația s-a situat la 223,28 euro/MWh (+7%), iar în Slovenia la 222,15 euro/MWh (+4%). Elveția a înregistrat un preț de 216,25 euro/MWh.
În comparație, piețele din Europa de Vest au cote mai mici: Germania se află la 174,03 euro/MWh, Franța la 191,12 euro/MWh și Belgia la 197,82 euro/MWh. Spania și Portugalia sunt la 186,44 euro/MWh, iar Polonia la 136,60 euro/MWh.
Factorii care susțin prețurile ridicate
Unul dintre motivele principale este revenirea costului gazelor naturale la niveluri maxime din decembrie 2022. Contractele de livrare pentru noiembrie la hubul european TTF s-au încheiat luni, 13 octombrie 2026, la 84,3 euro/MWh, în creștere cu 3,5% pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu și al îngrijorărilor privind transportul de gaze naturale lichefiate (GNL).
Scăderea producției din surse regenerabile, cauzată de durata mai scurtă a zilei și de condițiile meteorologice variabile, sporește dependența de centralele termice. Această evoluție amplifică impactul fluctuațiilor de preț ale gazelor asupra pieței angro.
Un alt factor critic este seceta prelungită din bazinul Dunării. Nivelul apei la Oryahovo, în Bulgaria, a scăzut la -133 centimetri față de punctul de referință local, cel mai scăzut nivel înregistrat din 1941.
Bazinul hidrografic al Dunării acoperă peste 800.000 de kilometri pătrați și se întinde pe teritoriul a 19 țări, găzduind centrale hidroelectrice cu o putere totală de aproximativ 30 GW. Nivelul redus al apei limitează producția acestor centrale și poate crea probleme de răcire pentru instalațiile nucleare și termice.
Centralele nucleare de la Cernavodă, din România, și de la Kozlodui, din Bulgaria, se confruntă cu dificultăți operaționale, ceea ce reduce oferta de energie electrică în regiune.
Limitările rețelelor electrice
Diferențele mari de preț față de țările nordice, unde cotațiile sunt mult mai mici (28,74 euro/MWh în Finlanda și 28-45 de euro/MWh în Suedia), sunt explicate și de restricțiile privind interconectările electrice.
Deși există o piață unică europeană, capacitatea liniilor transfrontaliere nu este întotdeauna suficientă pentru a transporta energia mai ieftină din zonele cu surplus către cele cu deficit. Când țările din sud-estul Europei au nevoie simultan de importuri, limitările rețelelor provoacă o creștere disproporționată a prețurilor locale.
Securitatea energetică a regiunii depinde acum nu doar de disponibilitatea combustibililor, ci și de gestionarea resurselor de apă, de reziliența sistemelor electrice și de consolidarea capacităților de stocare și interconectare.
