Acestea au fost primele cuvinte pe care le-a auzit operatorul de la 112 în urmă cu câteva seri, la o oră destul de târzie! Persoana de la celălalt capăt al firului, un bărbat, reclama ca mama sa deja vărsa sânge şi dacă nu ajunge repede-repede un echipaj de prima urgenţă, femeia moare!
În astfel de situaţii, codul devine roşu şi prioritatea este maximă! Maşina ambulanței, cu medic şi asistent, goneşte în noapte, zeci de kilometri, până ajunge în satul cu pricina. În câteva minute, persoană care are nevoie de ajutor, urma să fie preluată şi stabilizată! Când colo…SURPRIZĂ!
La adresa menţionată, personalul ambulantei găseşte doar trei persoane bete! Rău de tot!
Când cei de pa ambulanță au întrebat de ce s-a transmis că „moare mama”, care, dealtfel era doar puţin cam beată, dar în rest nu avea nici pe dracu, răspunsul feciorului adult, dar aproape la fel de beat a fost :”Dacă nu vă ziceam că moare, nu veneaţi! Aşa, aţi venit şi o să o îngrijiţi pe mama, că o doare capul!”
În loc de încheiere
Acesta este un caz real, petrecut în urmă cu câteva zile. Nu am scris numele satului, deoarece, aproape zilnic, cei de la Ambulanţa Tulcea au parte de cazuri similare cu cel de mai sus! Legea îi obliga să meargă, pentru că aşa e legea! Făcută prost!
Să calculăm: o maşină de prima urgenţă, echipată pentru intervenţii de primă urhenta, deplasată aiurea la un caz = degeaba! Un medic, un asistent şi un ambulanțier, lipsă din bază cel puţin o oră… = degeaba! Motorină consumată… degeaba. Condus în viteză extremă…pericol pentru cei din maşina dar şi pentru cei din trafic… degeaba!
Restul concluzionaţi voi, cititorii!
